Anunțul numărul: 5635 Listat

Anunțul cu numărul #5635 a fost adăugat la lista dvs. de Favorite.

„Don Quixote de la Mancha” de Miguel de Cervantes (1797-1798), 6 volume care ascund un document istoric

15.000 RON

Cantitate: 1

Favorite

Raportează

Atlaspeed - Transport persoane, colete și mașini - Microbuz Germania, Olanda, Belgia

Adăugat la Favorite de 1 persoane 70 vizualizări

Detalii despre vânzator

Bucuresti (0)Mesaj utilizator

Înregistrat pe site din: 27.07.2025 20:09:10
Opinii: n/a; Vezi toate anunțurile acestui utilizator

Articolul nu a fost încă vândut.

Descriere

„Don Quixote de la Mancha” de Miguel de Cervantes (1797-1798), 6 volume care ascund un document istoric

Se vând 6 volume ale celebrului roman „El Ingenioso Hidalgo - Don Quixote de la Mancha” de Miguel de Cervantes. O ediție valoroasă, legată în piele brună, texturată, de epocă, specifică stilului de sfârșit de secol XVIII - început de secol XIX. Se observă striații aurii decorative pe nervurile cotoarelor și inserții negre pentru titlu și număr volum. Prezintă urme normale de uzură istorică. Interiorul este păstrat excepțional de bine ținând cont de vechimea sa de peste 200 de ani.

Este o ediție foarte căutată de colecționari, deoarece este ediția spaniolă de la Tipografia Regală din Madrid - „Imprenta Real”, una dintre cele mai prestigioase instituții tipografice din istoria Spaniei - publicată în anii 1797-1798, în format mic (13/8 cm). Volumele sunt faimoase pentru gravurile sale artistice realizate de către frații José și Tomás López Enguídanos, doi dintre cei mai importanți și influenți artiști plastici spanioli de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, dar și pentru că reprezintă prima ediție de lux a acestei cărți în format mic (liliputan, de buzunar).

Număr pagini: vol I: 288 pag, vol II: 420 pag, vol III: 368 pag, vol IV: 364 pag, vol V: 380 pag, vol VI: 396 pag.

............

Document istoric ascuns în interiorul legăturii acestor volume

În lumină, paginile cu hârtie marmorată de la începutul și sfârșitul volumelor ascund un document, și anume o Bulă Papală de Indulgență (Bula de la Santa Cruzada) emisă oficial pentru anul 1810 (Año de 1810), dar redactată la Madrid pe 1 mai 1809 (Madrid primero de Mayo de mil ochocientos nueve).

Documentul, tipărit pe hârtie cu filigran, poartă titlul: „Por el Sumario Comun de Vivos” (Pentru Sumarul Comun al celor Vii). Aceste documente erau cumpărate de credincioși pentru a primi iertarea păcatelor sau dispense ecleziastice.

Înaltul oficial care a semnat decretul a fost Don Patricio Martínez de Bustos, pe care textul îl prezintă drept „Arcediano de Trast[ámara] de la Santa Metropolitana Iglesia de Santiago, Comisario Apostólico general...” (Arhidiacon de Trastámara al Sfintei Biserici Metropolitane din Santiago și Comisar Apostolic General). El era oficialul ecleziastic suprem responsabil cu gestionarea fondurilor Cruciadei în Spania. Altfel spus, el gestiona în mod direct uriașele fonduri ecleziastice destinate coroanei spaniole.

În 1810 Bustos moare, ceea ce înseamnă că această Bulă Papală se numără printre ultimele documente semnate de prelatul spaniol.

În partea de jos a documentului se vede semnătura sa oficială: Don Patricio Martínez de Bustos.

Ce ne spune textul?

„Considerando que en las circunstancias en que se halla la Nacion es imp[osible]... de las muchas y apremiantes...” (Având în vedere că, în circumstanțele în care se află Națiunea, este imposibil...).

Spania se afla în plin război sângeros împotriva trupelor lui Napoleon Bonaparte (Războiul de Independență Spaniol). Din cauza luptelor și a haosului, tipografiile nu aveau cum să tipărească/distribuie broșurile anuale către credincioși. Prin urmare, acest decret dădea dreptul ca vechile imprimate sau chitanțe din mai 1809 să fie folosite în continuare și în anul 1810, menținând taxa de pomană de 3 reali (tres reales).

Așadar, ceea ce vedem în imaginile luminate (vezi foto) reprezintă un document vechi spaniol, refolosit de către legătorul de cărți ca material de întărire pentru cotorul volumelor „Don Quixote”. Acest lucru transformă volumele în mici „capsule a timpului”. Faptul că legătura conține documente oficiale din timpul Războiului de Independență Spaniol (1808–1814) crește substanțial interesul istoric și valoarea de colecție a acestui set.

Așa cum se știe, procesul de tipărire și cel de copertare a unei cărți, în acele vremuri, erau complet separate. Tipografii/editorii vindeau blocurile de text (paginile tipărite și împăturite) prinse doar cu o cusătură temporară sau ambalate simplu. Cumpărătorul ducea (sau trimitea) cartea la o legătorie unde decidea ce tip de copertă să-i pună: de piele, din pergament, din catifea, cu canturi aurii sau cu diverse alte decorațiuni în relief etc. Aristocrații și marii intelectuali își legau toate cărțile în același stil și culoare pentru ca întreaga bibliotecă personală să aibă un aspect uniform și elegant. Proprietarii bogați își puneau pe copertă și blazonul familiei. Pe lângă mândria nobiliară, acest marcaj funcționa și ca un act de proprietate incontestabil în cazul în care cartea era împrumutată sau furată.

În cazul de față, datorită acestei bule papale, copertarea volumelor poate fi datată ca fiind realizată în 1810 sau în perioada imediat următoare acestui an.

............

Dar să revenim la titlul lucrării. Pentru cei care nu știu, inițial cartea a apărut scrisă cu litera „X” , adică „Don Quixote”, așa cum este trecut și pe aceste volume. În spaniola medievală și în cea vorbită pe vremea lui Cervantes (adică în „secolul de aur”, aceea perioada de maximă înflorire culturală, artistică și politică a Spaniei), litera „x” se pronunța ca un „ș” românesc. Prin urmare, numele personajului se pronunța inițial „Don Chișote”. De-a lungul secolelor XVII - XVIII, pronunția în limba spaniolă a evoluat. Sunetul „ș” a dispărut treptat din dialectul castilian și s-a transformat în acel „h” puternic, gâfâit. Și astfel, numele a început să se pronunțe „Don Chihote”.

În 1815, pentru că scrierea rămăsese în urma pronunției, Real Academia Española (RAE) a realizat o reformă ortografică majoră. De atunci, personajul „Don Quixote” a devenit „Don Quijote” așa cum majoritatea îl cunoaște acum.

............

La începutul primului volum observăm că această cartea este dedicată lui „AL EXC. SEÑOR PRÍNCIPE DE LA PAZ” (Excelenței Sale, Prințul Păcii).

Dar cine a fost Prințul Păcii?

Așa-numitul „Príncipe de la Paz” era Manuel Godoy, prim-ministrul Spaniei și favoritul absolut al regelui Carol al IV-lea (și al reginei Maria Luisa). Godoy a primit acest titlu nobiliar unic în istoria Spaniei în anul 1795, după ce a negociat Pacea de la Basel cu Franța revoluționară. În anii tipăririi acestei ediții (1797-1798), Godoy era conducătorul de facto al întregului Imperiu Spaniol, protector al artelor și cel care finanța indirect marile proiecte culturale ale Tipografiei Regale (Imprenta Real). Pentru a putea fi tipărită (și a primi toate aprobările), această operă a fost dedicată oficial lui Manuel Godoy (o practică obligatorie pentru a obține protecția politică și fondurile necesare tipăririi).

............

La începutul volumului al patrulea există o altă dedicație și anume una făcută de Cervantes pentru Contele de Lemos. Aceasta este importantă pentru că la final ei este menționată data (momentul istoric) când Cervantes a finalizat Partea a Doua a romanului „Don Quixote” – 31 octombrie 1615; adică cu doar 6 luni înainte de moartea sa. Textul este remarcabil prin ironiile fine pe care acesta le face.

Dar cine a fost Contele de Lemos?

Pedro Fernández de Castro y Andrade (1576–1622) a fost cunoscut în istoria Spaniei ca „El Gran Conde de Lemos” (Marele Conte de Lemos). A fost unul dintre cei mai importanți nobili, oameni de stat și mecenați din Secolul de Aur spaniol. Nu a fost doar un simplu aristocrat, ci o figură politică și culturală de prim rang. Era nepotul Ducelui de Lerma, favoritul și conducătorul de facto al imperiului în timpul domniei Regelui Filip al III-lea. La numai 27 de ani a fost numit Președinte al Consiliului Indiilor (organul care guverna coloniile din America), iar mai târziu a fost Președinte al Consiliului Italiei. A guvernat regatul Neapolelui (aflat sub stăpânire spaniolă), unde a realizat reforme urbane de amploare, a reconstruit Universitatea din Neapole și a transformat curtea sa într-un centru cultural european de elită. A fost vicerege al Neapolelui în perioada 1610–1616.

De asemenea, Contele de Lemos era cunoscut pentru pasiunea sa pentru literatură. Curtea lui era faimoasă pentru că oferea protecție financiară și sprijin celor mai mari genii ale epocii. Printre cei ajutați / angajați de el s-a numărat și Cervantes, acesta dedicându-i Partea a Doua din „Don Quixote”, culegerea „Nuvele Exemplare”, piesele de teatru și ultimul său roman, „Muncile lui Persiles și ale Sigismunda”. Relația dintre ei a fost una specială, Contele de Lemos ajutându-l financiar în mod constant, mai ales în ultimii ani ai vieții sale, oferindu-i astfel o bătrânețe stabilă. De aici și recunoștința lui Cervantes. Dedicația scrisă pe patul de moarte, dovedește respectul profund pe care scriitorul i l-a purtat acestui mare mecena.

......................

Alte date tehnice ale vremii:

1) Formatul volumelor. În perioada respectivă, publicarea cărților în format liliput sau de buzunar era un semn de mare rafinament tehnic. Erau vremuri în care nu oricine știa să citească, iar dintre aceștia, puțini își permiteau să cumpere astfel de cărți. Nobilii și burghezii (din această ultimă categorie făcând parte negustorii, liber-profesioniștii și înalții funcționari publici, adică de la avocați, judecători, doctori până la funcționari superiori, miniștri, directori de instituții etc) erau cei care-și permiteau să investească în literatură. De cele mai multe ori, gestul nu era făcut pentru a-și lărgi cultura generală, ci pentru a sublinia statutul social. Deoarece hârtia și tiparul erau extrem de scumpe, iar publicarea unei cărți necesita numeroase aprobări oficiale, volumele deveneau, în final, veritabile obiecte de lux. Apariția formatului de buzunar a permis purtarea și citirea acestora în afara bibliotecilor, fiind, de cele mai multe ori, motivul de socializare al acestor categorii sociale.

În cazul de față, volumele tipărite în anii 1797-1798 sunt faimoase pentru că reprezintă prima ediție de lux a cărții „Don Quixote” în format mic (liliputan, de buzunar).

2) Hârtia marmorată de la începutul și finalul fiecărui volum, adică hârtia lipită de copertă și prima/ultima pagină liberă, cu model policrom este specifică acelei perioade de timp pentru legătoriile de lux. Aceasta era realizată manual, ceea ce face ca fiecare pagină de hârtie marmorată din carte să fie unică în lume.

3) Volumele au pagini cu filigran (vezi foto).

4) Gravura de la începutul primului volum îl reprezintă pe Cervantes îmbrăcat în haine de epocă, având ca elemente simbolice o spadă și două cărți, făcând trimitere la viața sa de soldat și scriitor.

............

Câteva cuvinte despre Cervantes

Miguel de Cervantes Saavedra (născut în anul 1547 – mort în 1616) este cel mai mare scriitor din istoria literaturii de limbă spaniolă, iar viața lui a fost la fel de plină de aventuri, pericole și drame ca și romanele sale.

1. A fost soldat și a rămas infirm de o mână

Înainte de a deveni un scriitor de succes, Cervantes a fost militar. În anul 1571, a luptat în celebra bătălie navală de la Lepanto împotriva Imperiului Otoman. A fost rănit grav de trei focuri de muschetă: două în piept și unul în brațul stâng. Din această cauză, și-a pierdut definitiv mobilitatea mâinii stângi, fapt care i-a atras porecla istorică de „Ciungul de la Lepanto” (El Manco de Lepanto).

2. A fost sclav timp de 5 ani în Alger

În 1575, în timp ce se întorcea în Spania pe o corabie, a fost capturat de pirații barbari (corsari otomani). A fost dus în Alger și vândut ca sclav. Deoarece pirații au găsit asupra lui scrisori de recomandare de la personalități importante, au crezut că este un nobil bogat și au cerut o răscumpărare uriașă. Cervantes a încercat să evadeze de patru ori, dar a eșuat de fiecare dată. A fost eliberat abia în 1580, după ce familia sa și un ordin călugăresc (Trinitarienii) au strâns suma de bani cerută.

3. A scris „Don Quixote” în timp ce era la închisoare

Întors în Spania, sărac și cu datorii, s-a angajat ca comisar de aprovizionare pentru Armada Spaniolă (una dintre cele mai faimoase forțe navale din istorie) și apoi ca perceptor de taxe. Din cauza unor nereguli în contabilitate și a falimentului băncii unde depusese banii statului, Cervantes a fost acuzat de fraudă și aruncat în închisoarea regală din Sevilla. Aici, închis într-o celulă mizerabilă, i-a venit ideea genială de a scrie povestea unui nobil care înnebunește citind cărți cavalerești.

4. A murit sărac, deși cartea a fost un succes uriaș

Prima parte din „Don Quixote” a fost publicată în 1605 și a devenit, cum am spune astăzi, un bestseller internațional. Cu toate acestea, în acea epocă nu existau drepturi de autor, așa că editorii din Spania și din străinătate au tipărit mii de copii fără să-i plătească lui Cervantes nimic. Partea a doua a cărții a fost publicată abia în 1615, cu doar câteva luni înainte de moartea sa.

Ediția pusă acum în vânzare reprezintă un tribut adus unui om care a transformat toate suferințele vieții sale — războiul, sclavia, închisoarea și sărăcia — în cea mai tradusă și citită carte din lume, după Biblie.

............

Dar care era contextul istoric atunci?

Cervantes a scris romanul în perioada de declin economic și militar a Imperiului Spaniol. Vorbim de perioada 1605-1615. Era epoca Inchiziției spaniole, dar și a prăbușirii mitului cavalerismului. Spania trecea de la culmea gloriei sale (descoperirea Americii, numeroase și diverse victorii importante etc) la faliment economic, corupție și războaie epuizante. Cărțile de aventuri cavalerești (cu cavaleri idealiști) inundaseră Spania, devenind un fel de „microb” cultural care rupea oamenii de realitatea dură. Foarte mulți dintre cei care citeau sau auzeau citindu-se astfel de povești ajunseseră să confunde ficțiunea cu realitatea. Altfel spus, ei chiar credeau că aceste povești sunt adevărate. De aceea, Cervantes scrie „Don Quixote” ca o satiră menită să distrugă această iluzie, arătând că lumea reală este plină de mizerie morală și materială și nu de cavaleri perfecți, domnițe superbe și o lume cu puteri supranaturale.

Pe de altă parte, anii 1797-1798 (când a fost tipărită această carte) ne plasează în epoca Iluminismului european. Sub domnia regelui Carlos al IV-lea, Spania încercă să se modernizeze prin cultură, știință și educație. Instituția care a tipărit această cartea, Imprenta Real (Tipografia Regală), primise ordinul de a produce ediții naționale ale marilor opere spaniole. Scopul era impunerea Spaniei pe piața culturală europeană în fața Franței și a Angliei.

Începutul secolului XIX vine cu schimbări majore. În 1808, trupele franceze invadează Spania. Regele este detronat, iar în locul lui este pus fratele lui Napoleon, Joseph Bonaparte. Izbucnește, astfel, un război de gherilă extrem de sângeros, iar moartea, foametea și mizeria încep să-și facă prezența. Resursele devin limitate. Napoleon ordonă desființarea multor mănăstiri și confiscarea documentelor bisericești. Bulele Papale din 1810 (folosite pentru strângerea de fonduri de război) au devenit complet inutile în haosul ocupației militare. Legătoriile de cărți din Madrid cumpără aceste stive de documente bisericești pentru a le folosi ca materie ieftină de lucru pentru întărirea cotoarele din piele ale cărților pe care le aveau de finisat.

Și astfel, acest set de cărți s-a născut, ca idee, în mizeria unei închisori din anii 1600, a fost tipărit ca o capodoperă a Iluminismului spaniol în 1797-1798 și a fost salvat și legat în piele în mijlocul ocupației napoleoniene din 1810.

.........

Mai bine de 400 de ani au trecut de când Cervantes a scris capodopera "El Ingenioso Hidalgo - Don Quixote de la Mancha". De-a lungul timpului, majoritatea acestor cărți au dispărut. Unele au ars, altele s-au deteriorat complet, altele au fost distruse... Perioadele grele prin care Europa a trecut în ultimele patru secole au marcat nu numai viețile oamenilor, dar și cărțile, obiectele de artă și multe superbe colecții private, dintre care o parte au dispărut definitiv. Și astfel, în prezent, seturile vechi de cărți, în stare foarte bună și complete cum este acesta, se găsesc foarte rar.

Călătorind cine știe prin ce colțuri ale Europei și ajungând, printr-un mare noroc, până în zilele noastre, "El Ingenioso Hidalgo - Don Quixote de la Mancha" îi așteaptă acum pe colecționarii de cărți rare din România.

În speranța că aceste volume își vor continua drumul în lume, incluzându-vă și pe dvs. în periplul lor, aștept cu emoție persoana care să se încumete la o astfel de aventură. Că doar o dată în viață poți atinge paginile pline de istorie ale lui "Don Quixote de la Mancha" din 1797-1798.

Cât trăim, să ne bucurăm de cât mai multe lucruri extraordinare pe care viața, soarta sau norocul ni le scot în cale.

.........................

LIVRAREA se face NUMAI personal în BUCUREȘTI.

Plăți și returnări

Metode de plată: Numerar la livrare

Întrebări publice

Nu există mesaje postate.

Trimitere mesaj

Intră în contul tău pentru a adresa o întrebare vânzătorului.